M-am uitat prin folderul cu sedintele foto de anul trecut si am mai gasit niste cadre omise (probabil din graba sau poate pur si simplu din cauza ca nu m-am uitat cum trebe peste ele). In fine, unul din cadrele omise este cu Anca de cand am fost la Ochiul Beiului anul trecut in septembrie. Ajunsesem tarziu in locatia cu apa fosforescenta, lumina se ducea repede si oricum era relativ “intuneric” pentru ca trageam in padure, am avut si ceva probleme cu declansatoarele (chinezarisme), care dadeau rateuri la greu…
Spre final a fost mai bine, chiar daca timpul n-a tinut cu noi de data aia!
Nu, n-am uitat ca asta e si blog foto, doar ca acum am altele pe cap si in plus de asta tin sa recunosc cu mana pe inima ca procrastinez cu nerusinare. Noah, toate bune si frumoase, am mai prelucrat un cadru cu Carmen de la sedinta de acomodare unde s-a descurcat mai bine decat ne asteptam oricare dintre noi. Poate ca ar fi cazul sa incep sa ma gandesc la un concept serios pentru urmatorul shooting cu ea.
Deci asa… continuam cu grija. A facut Adi o mica schita (pe care ulterior am schimbat-o cu imaginea de mai jos) cu ce urmeaza sa facem impreuna in urmatoarele luni. Pe langa punctele atinse in schita de mai jos (care sunt “fixe”), mai avem si o gramada de idei bune/proaste care vor urma un proces de triere si de care ne vom ocupa in timp.
Deci asa! Ma rebranduiesc cu ajutorul lui Adi. Ne-am intalnit ieri si am discutat multe si marunte despre ce urmeaza sa devina andipopescu.com. I-am aratat machetele de la noul site, linkuri cu alte site-uri, materiale care-mi plac, etc. Suntem pe aceeasi lungime de unda, avem idei inchegate si am mare incredere in capacitatile lui de designer/identity manager.
Asadar, mi-am propus sa postez periodic schimbarea treptata la care este supusa identitatea brandului, consecintele si implicatiile sale.
Am rezolvat “mica” problema cu domeniul intr-un final dramatic, abia dupa ce m-am luptat putin cu aia de la Romarg, dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum…
De ceva vreme ma tot manca sa incerc sa filmez, e o provocare pentru mine. Fotografia e frumoasa, are putere de evocare, dar din multe puncte de vedere ne limiteaza, ii lipseste complexitatea de care avem parte in cinematografie. Am incercat pentru prima data acum cateva zile sa filmez si inainte sa incep aveam o “imagine” in cap care rula la fel de fiecare data cand ma gandeam la cum o sa evolueze.
Am inceput foarte static, prin a filma o serie de portrete, mai mult sau mai putin in miscare. Abia mai spre final am animat un pic atmosfera si am creat senzatia de dinamica. In timp ce montam clipurile scurte in Premiere Pro, ma gandeam la cum puteam sa fac lucrurile diferit, sa fie focale diferite, incadrari diferite, unghiuri diferite, compozitii inedite, etc. Intr-un fel m-am limitat la “partea fotografica” a filmatului, probabil din obisnuinta.
Clipul nu are un concept sau o tema anume. Am vrut sa filmez ca sa vad cum simt camera, cum ma simt eu cand filmez, daca e pentru mine, etc. Trebuie sa recunosc ca e extraordinar sa filmezi si ca abia astept sa filmez ceva mai elaborat, ceva bine pus la punct, ceva cu un “story board” in spate.
Am invatat niste lucruri din filmarea asta si sper sa invat la fel de multe si din urmatoarele.
Multumirile merg catre Carmen pentru rabdare si incredere, catre Miru pentru aparat si suturi in fund si nu in ultimul rand catre Marius pentru ca mi-a dat voie sa-l stresez pe Skype cu intrebari stupide despre Premiere Pro.
