Am promis acu o saptamana aici… ca am o fotografie care o las pe mai’ncolo…
Apai… a trecut saptamana deci iaca si pozografia… facuta pentru concursul cu tema Durere de pe Softpedia. Inca nu s-a anuntat castigatorul… dar sunt destul de increzator… chiar daca tovarasul Bosho imi sufla-n ceafa! – Bafta ii doresc!
Multumiri Irinei, ca a stat sa-i ţâţâie fundul la -4 grade intr-un depozit parasit cu un cretz’ si niste blituri… and last but not least multumiri lui Peti pentru imprumutat de lumini.
In sfarsit lucrurile incep sa mearga mai bine… poate e prea devreme sa zic: “I knew this was gonna be a good year!” dar totusi am primit numai vesti bune in ultima vreme. Nu vreau sa cobesc dar diverse oportunitati mi-au sarit in cale si trebuie sa actionez, chiar daca asta inseamna sa risc…
But hey! What’s life without risk?
Asta am tras-o pe Fuji 200 din ala cel mai obosit “de care este” si a iesit cel putin misto. Ce-mi place pe film tot procesul asta de tragere, developare, taiere, scanare, procesare… innebunesc! Sunt indragostit pana peste cap de film, iar acum sunt mult prea obosit ca sa scriu ceva inteligent… si scriu doar ca sunt happy!
Radeam astazi despre toate porcariile pe care le faceam cand eram copii (eu, frate-meu si alti “infractori” de varsta noastra)… furam cirese, jucam ţaca pe gume Turbo, lapte gros, fotbal, construiam castele, ne faceam tot felul de pistoale din lemne sa jucam Pac-Pac, de fapt ce dracu’ nu faceam… si nu regret nimic, din contra, mi-e dor sa fiu copil…
Totusi, cred ca Leasa Dragos o zice mai bine in piesa lui care se numeste Diferente:
Ieri am observat de ce un fotograf de fashion sau un fotograf care pozeaza ceva regizat, are nevoie de o echipa sau pur si simplu de cativa prieteni buni. Sunt atatea de facut… groaznic! Daca alegi sa lucrezi cu lumina artificiala e si mai greu iar pe langa asta, ai nevoie de machiaje, freze, un tip care sa tina o blenda, un ventilator… sa declanseze un blit, nu stiu… sunt “n” lucruri de facut pentru o poza. Daca stau sa ma gandesc fotograful defapt face doar cam 15% dintr-o poza profi, pentru ca nu face mai nimic… doar isi alege cadrul si cand crede ca totul e cum trebuie sa fie, atunci declanseaza!
Tocmai de asta mi-a placut foarte tare sa lucrez pe film si implicit cu lumina naturala… pentru ca joci dupa regulile naturii si esti obligat sa te adaptezi (desigur, asta nu inseamna ca nu ai variante de lucru, ci mai degraba inseamna ca trebuie sa te straduiesti mai mult!).
Pe de alta parte, am realizat ca fara lumina artificiala nu poti sa faci asa multe lucruri… si fie ca lumina e artificiala sau naturala… tot timpul ai de invatat cate ceva!
P.S. Cadrul care l-am tras ieri il las pe mai incolo…
Cica tipu’ care imi repara aparatul pe film, a plecat din tara pana la sfarsitul lunii and that sucks din mai multe motive: 1. Mi-am facut planuri ca tiganu’… 2. Deja is disperat ca n-am mai facut o fotografie de 100 de ani si de digital nu-s curios… 3. Am primit 10 Kodak Gold 200 si pe langa asta am prins castana ieri la un tip care vindea niste filme si mi-am mai luat 5 si anume: 2 Kodak TMAX 400, 1 Kodak TMAX 100, 1 Kodak TRIX 400 si 1 Ilford Pan F 50. Le-am luat pentru ca erau mega ieftine… am dat 200 de mii pe toate 5, mai pe scurt, am multe filme si idei and no camera… deci de aia “aww shit”… Despre aparat, habar n-am ce sa zic… sper sa termine ala cat mai curand (dupa ce vine) ca mai am sa-i dau un lens MC Rokkor de 58mm f/1.4 cu diafragma deschisa la maxim si blocata pentru ca cineva a varsat visinata si aparatul era pe masa… OK, enough for now… saptamana viitoare va fi foarte misto… o simt in splina de cate ori alerg… therefore iata o fotografie mai veche de-a mea care chiar imi place mult si o melodie care iarasi imi place… numa’ asa ca ma simt mai boem amu’: